Despre rautatea gratuita

Daca razbunarea (in oricare din formele ei) poate avea o oarecare justificare - desi si aici pot exista foarte multe discutii si dubii, daca si invidiei ii gasesc oarece justificari, n-am sa inteleg niciodata placerea unora de a lovi in ceilalti, gratuit. Acele "mici rautati" de care ne lovim aproape zilnic, incasate de la cunoscuti sau necunoscuti, ma irita-revolta-intristeaza.

Mi-a ramas in memorie (si nu cred ca se va mai sterge) rautatea unei doamne in varsta (pe care pot fara nici o remuscare sa o numesc baba). Am mai spus candva despre cat de mult ma distreaza sa ma uit la copii, cand invata sa mearga, cum se arunca cu capul inainte si ai impresia ca vor cadea, dar nu cad, au un echilibru al lor, se redreseaza surprinzator, exact cand crezi ca vor cadea. Ma bucuram de aceste prime incercari ale lui Copilu'; pe vremea aceea era plin de zulufi rebeli blonzi si zambea tuturor tipelor care treceau pe langa el. Doar tipelor :). Nu era un copil antipatic, ba as zice, cu toata obiectivitatea, ca era dragut. Impingea de carut si radea, actiunea il distra. Eu vorbeam cu el, il laudam si il incurajam. Nu aveam treaba cu nimeni altcineva si nimeni nu si-ar fi avut locul in scena aceasta. Si apare in cadru doamna de care ziceam, asezata pe o banca si supraveghind tot ce se petrecea in raza sa vizuala.

- Ia uite cum merge! Nu vezi, femeie, ca e handicapat? N-o sa mearga niciodata ca oamenii!

Asta a fost. Stiu, trebuia sa raspund ceva sau trebuia sa ignor rautatea. Nu eram foarte calita in fata interventiilor de acest gen si am facut cel mai neinspirat lucru: cu lacrimi in ochi am pus Copilu' in carut si am plecat acasa. Unde nu mi-a mai ars de nimic. Nu pentru ca mi-ar fi fost vreun moment teama ca s-ar putea sa aiba Copilu' vreo problema, stiam ca e perfect normal. Ci pentru ca pot exista astfel de oameni.
Ulterior am aflat ca se poate si mult mai rau de atat ...