sâmbătă, 10 decembrie 2011

Prietenie


Imi place sa citesc despre cum vad altii prietenia, sa vad ca oamenii inca mai cred in acest om ideal care este prietenul (ideal nu in sensul ca ar fi infailibil, ci in sensul ca prietenia este foarte greu de atins). Si ma gandesc de ce mereu oamenii simt nevoia sa explice ce inteleg prin prietenie, sa defineasca termenul, sa faca liste despre cum ar trebui prietenii sa se poarte si ce ar trebui sa faca pentru a-si castiga statutul de prieten. Si de ce nu simt nevoia sa faca acelasi lucru cu rudele, de exemplu, care se presupune ca ne sunt mai apropiati decat prietenii.
Rudele ne sunt "date", prietenii ii alegem. Poate de aceea? Toate aceste pagini scrise despre prietenie sunt retete ca sa nu gresim? Sa ne putem recunoaste prietenii?

Sursa poza

15 comentarii:

  1. eu stiu care nu e prietenie ;)

    - cei care nu au ochi decit pentru ei insisi sau care nu pot sa-l vada pe celalt fara sa-l judece

    - cei care stau linga tine doar pentru ca da bine... iar daca se intâmpla ceva si te vad "jos" nu numai ca-ti întorc spatele dar îti mai trag si ei una sa fie siguri ca nu mai misti

    - cei pt. care "prietenia" = profit (si-si amintesc de tine doar in astfel de momente)

    - cei care se uita la om de parca acela n-ar fi altceva decât o pagina ortografica si de punctuatie. (ma refer la bloguri in acest caz)

    si... ma mai gândesc :D

    RăspundeţiŞtergere
  2. Cred ca fiecare dintre noi isi are propria lista si care se modifica in permanenta. Daca in adolescenta cuprindea ceva; poate acum e cu totul diferita. Cel putin la mine este foarte diferita. Stiu sigur ca nu am gasit omul care sa se incadreze in ceea ce cred eu ca inseamna prietenie. Uneori am indoieli si in privinta mea ca as fi un prieten minunat, dar ma starduiesc :).

    RăspundeţiŞtergere
  3. cum vad eu prietenul

    omul langa care simt o anumita libertate (de exprimare... sau ma rog, nu stiu cum sa o numesc).
    omul pe umarul caruia pot sa râd si sa plâng
    omul in fata caruia nu trebuie sa ma cenzurez, sa ma ascund.

    ---------------------------
    acestea au fost la mine de când lumea si nu s-a schimbat nimic.

    ---------------------------
    gata - ma duc la un spectacol cu Oana Pellea "vocea umana" ;)

    RăspundeţiŞtergere
  4. Nu cred ca trebuie justificata prietenia si motivele pentru care se naste si se pastreaza.Prietenia este un sentiment care leaga oamenii in diverse imprejurari.Important e sa o primim ori de cate ori se iveste in viata.

    RăspundeţiŞtergere
  5. SuperJa: Ce noroc pe mine ca nu am averi si functii de conducere :) am scapat de oparte din ne-prieteni ...
    Categoriile enumerate de tine sunt cu probleme de caracter, in primul rand. Parerea mea :)
    _________

    Cam asa vad si eu prietenii si nici la mine vad ca nu se schimba "viziunea" aceasta, ceea ce ma bucura; dar se schimba optimismul cu care priveam candva sansele de a gasi "idealul" - ceea ce nu prea mai ma bucura

    RăspundeţiŞtergere
  6. Catrinel: La mine nu prea s-a schimbat din adolescenta (unii zic ca nu m-am maturizat si de aceea :) ). Dar parca mi se pare tot mai greu sa gasesc oameni care sa se "potriveasca" pe "asteptarile" mele ...

    RăspundeţiŞtergere
  7. Mihaela: Asa este, asta-i cel mai important!

    RăspundeţiŞtergere
  8. Cred că prietenia e un fel de dragoste mai specială:), nu e nici ca atunci cand iti iubesti rudele, nici ca iubirea faţă de partener şi oamenii simt nevoia sa-si justifice intai fata de sine de ce "iubesc" asa. Bine, asta merge la varsta noastra. Adultii nu mai au energia sa justifice nimic nimanui. Ce contează ce îi uneşte? Important e că prietenul există- dacă există.

    RăspundeţiŞtergere
  9. prieten =e omul pe care pot sa il sun sa ii zic ca ma supara cel mai absurd fleac, si nu va fi deranjat de asta. Si totusi, nu o fac, pt ca stiu ca prietenul are si el fleacurile lui care il supara, si ca ale lui sunt mai mari decat fleacurile mele :)

    RăspundeţiŞtergere
  10. Adriana-Maria: Totusi uneori este bine sa ne definim sentimentele si sa vedem ce (ni) se intampla. Uneori te "trezesti" ca te-ai imprietenit cu cineva fara sa iti dai seama cand, alteori - dimpotriva - dispar sentimentele si nu stii exact de ce.
    E bine cand exista

    RăspundeţiŞtergere
  11. Arakelian: Asa mi se pare si mie. Si atata vreme cat nu te supara genul acesta de "banalitati" e Ok, totul merge. Mi s-a intamplat sa nu conteze foarte mult subiectul sau locul unde ma intalnesc cu prietenul, ci prezenta in sine si bucuria de a fi impreuna

    RăspundeţiŞtergere
  12. Frumos subiect, prietenia!...
    Suntem foarte diferiti in general, noi oamenii, si nu toti avem aceeasi inclinare spre prietenie. Stiu persoane care n-au prieteni (s-au ars o data si sufla si in iaurt, cazul clasic) si se bazeaza doar pe rudele apropiate la nevoie. Mie insa viata mi-a demonstrat parca anume ca "familia" poate fi mai mult decat legatura de sange. Ba chiar mult mai mult... Prietenul e cel care-ti mangaie sufletul cand esti trist, iti da imbratisarea de care ai nevoie cand esti singur, te alina cu incurajari cand te simti pierdut. Neconditionat! Ce poate face mai mult un om pentru un alt om, decat atat? Astfel de oameni ne sunt trimisi ca sa-i intalnim. Asa a fost si intalnirea noastra, draga mea Tetris, si sunt recunoscatoare ca s-a intamplat! Te imbratisez.

    RăspundeţiŞtergere
  13. Acuarele: Da, e un subiect frumos si mereu am tendinta de a ma intoarce la el. Ca e inepuizabil
    Oamenii care nu au prieteni sunt mai tristi si mai saraci si au pierdut ceva de la viata, dar intr-adevar si prietenia, investirea de sentimente presupune un mare risc. Daca rudele iti sunt prieteni este cazul ideal, sa intaresti legatura de sange cu sentimente e chiar ideal
    Neconditionat este cuvantul cheie intr-o prietenie. Si dezinteresat, intr-o lume care devine tot mai egosita si rece
    Si pentru mine intalnirea noastra a fost unul din lucrurile foarte frumoase si bune care mi s-au intamplat in ultima vreme. Abia astept sa ne revedem!

    RăspundeţiŞtergere

Counter

free counters